Tarife:

Psih. Andra Adjudeanu


SERVICIU	DURATĂ	PREȚ
Psihoterapie individuală adulți/copii	60 min	200 lei
Psihoterapie de cuplu	90 min	350 lei
Psihoterapie de recuperare pentru copii	45-50 min	100 lei
Logopedie	45-50 min	150 lei
Psihoterapie online adulți	60 min	150 lei

Psih. Bianca Țigău


SERVICIU	DURATĂ	PREȚ
Psihoterapie individuală adulți	50 min	200 lei
Psihoterapie de cuplu	50 min	200 lei
Psihoterapie de familie	50/75 min	200 lei
Logopedie	50 min	150 lei
Dezvoltare personală copii	50 min	150 lei

Psih. Adriana Olariu


SERVICIU	DURATĂ	PREȚ
Psihoterapie individuală adulți / copii	60 min	200 lei
Consiliere în adicții	60 min	200 lei
Consiliere parentală	50/75 min	200 lei
Consiliere vocațională	3 ședințe	600 lei
Psihoterapie adulți / copii online	60 min	200 lei

Psih. Dan Hulea


SERVICIU	DURATĂ	PREȚ
Psihoterapie individuală adulți	60 min	200 lei
Psihoterapie de cuplu	60 min	250 lei
Consiliere parentală	50/75 min	200 lei
Psihoterapie individuală adulți online	60 min	200 lei
Psiterapie de cuplu online	60 min	200 lei

Psih. Cătălin Cristea


SERVICIU	DURATĂ	PREȚ
Psihoterapie individuală adulți	60 min	200 lei
Psihoterapie de cuplu	60 min	250 lei
Consiliere parentală	50/75 min	200 lei
Psihoterapie individuală adulți online	60 min	200 lei
Psiterapie de cuplu online	60 min	200 lei

DESCRIERE SERVICII

Când apelăm la psihoterapie individuală?

Apelăm la psihoterapie atunci când ne confruntăm cu dificultăți emoționale, comportamentale sau relaționale pe care nu reușim să le gestionăm singuri sau cu sprijinul apropiaților. Totuși, terapia nu este doar pentru „crize” – poate fi și un spațiu de autocunoaștere și dezvoltare personală.

Iată câteva situații în care psihoterapia este recomandată:

Dificultăți emoționale persistente – anxietate, tristețe profundă, lipsă de motivație, atacuri de panică.
Probleme relaționale – conflicte repetate, dificultăți de comunicare, izolare socială.
Evenimente de viață dificile – doliu, divorț, pierderea locului de muncă, boli cronice.
Tulburări de somn, alimentație sau dependențe – când afectează calitatea vieții.
Stres și epuizare – senzația de copleșire sau burnout.
Stimă de sine scăzută – dificultăți în a avea încredere în sine și în deciziile proprii.
Tulburări psihice diagnosticate – depresie, tulburări de anxietate, OCD, PTSD etc.
Dezvoltare personală – dorința de autocunoaștere, de a construi relații mai sănătoase și de a-ți descoperi resursele interioare.

👉 Practic, apelăm la psihoterapie când simțim că ceva ne împiedică să trăim echilibrat și împlinit, iar sprijinul specializat ne poate ajuta să înțelegem mai bine situația și să găsim soluții.

Psihoterapie pentru copii

Când apelăm la psihoterapia pentru copii

Un copil este la începtul explorării vieții și trebuie înțeles, respectat și ghidat prin gama vastă de emoții pe care o poate simți si nu o poate gestiona. Pentru că uneori problemele apărute în viața unui copil pot fi complexe, pot fi generate de contextul vieții acestuia la care el este doar martor sau pot fi foarte dureroase pentru a fi exprimate în cuvinte, ședințele de terapie se desfășoară într-un cadru ludic și adecvat cu vârsta acestuia.

Psihoterapia pentru copii poate fi de ajutor în multe situații, nu doar când apar probleme „grave”. Uneori, e mai valoros să se intervină devreme.

Psihoterapia pentru copii poate fi recomandată atunci când:

Emoții intense și persistente
– copilul este foarte trist, anxios, furios sau speriat, și aceste stări durează săptămâni/luni.
Dificultăți comportamentale
– crize frecvente de furie, opoziție excesivă, izolare socială, comportamente agresive sau regres (de exemplu, se întoarce la un comportament mai mic, ca suptul degetului).
Probleme școlare
– scăderea bruscă a rezultatelor, refuzul de a merge la școală, dificultăți de concentrare sau relaționare cu colegii/profesorii.
Evenimente de viață stresante
– divorțul părinților, mutarea într-un alt oraș/școală, pierderea unei persoane apropiate, conflicte frecvente în familie.
Semne fizice fără cauză medicală
– dureri de burtă, dureri de cap sau tulburări de somn frecvente, care apar pe fond emoțional.
Îngrijorări legate de dezvoltare
– întârziere în limbaj, dificultăți mari de socializare, adaptare grea la grădiniță sau școală.
Când părinții simt că „au încercat totul” și nu mai reușesc să gestioneze situația acasă.

Psihoterapia nu înseamnă neapărat că „e ceva grav” – uneori copilul are nevoie doar de un spațiu sigur unde să exprime ce simte și să învețe modalități sănătoase de a face față emoțiilor.

Psihoterapie de cuplu

Când apelăm la terapie de cuplu?

De obicei, psihoterapia de cuplu devine utilă atunci când partenerii simt că nu mai reușesc să gestioneze singuri dificultățile din relație. Nu trebuie să așteptați să apară o criză majoră – poate fi un sprijin valoros și preventiv. Iată câteva situații frecvente în care oamenii apelează la terapie de cuplu:

Probleme de comunicare – certuri repetate, discuții care se transformă în conflicte, senzația că nu sunteți ascultați sau înțeleși.
Distanțare emoțională – senzația de răceală, lipsa apropierii, scăderea intimității.
Conflicte nerezolvate – aceleași subiecte revin iar și iar fără o soluție.
Infidelitate sau pierderea încrederii – când relația a fost zdruncinată și e nevoie de reconstrucție.
Diferențe de valori sau obiective – legate de bani, carieră, familie, copii.
Dificultăți sexuale – lipsa dorinței, incompatibilități sau frustrări.
Tranziții majore – mutare, nașterea unui copil, pierderea unei persoane dragi, schimbări de carieră.
Prevenție – unele cupluri merg la terapie pentru a învăța abilități de comunicare și gestionare a conflictelor, chiar și când relația funcționează relativ bine.

Practic, apelăm la psihoterapie de cuplu atunci când vrem să ne înțelegem mai bine pe noi și pe partener, să depășim blocajele și să construim o relație mai sănătoasă și echilibrată.

Consiliere parentală

Când alegem consilierea parentală?

Consilierea parentală este utilă în multe situații, nu doar atunci când apar probleme mari. Ea îi sprijină pe părinți să găsească strategii sănătoase și echilibrate pentru creșterea copiilor. În general, apelăm la consiliere parentală atunci când:

Apar dificultăți de comportament la copil – crize frecvente de furie, opoziție constantă, agresivitate sau retragere.
Există provocări legate de vârstă – adaptarea la grădiniță/școală, adolescență, dorința de independență.
Conflicte în familie – părinții au stiluri educaționale diferite sau se ceartă des în legătură cu regulile și disciplina.
Situații speciale – divorț, recăsătorire, mutare, pierderea unei persoane apropiate, boli în familie.
Îngrijorări legate de dezvoltare – întârzieri în limbaj, socializare dificilă, dificultăți de învățare.
Lipsa de resurse emoționale a părinților – oboseală, stres, anxietate, sentiment de neputință sau vinovăție în rolul de părinte.
Prevenție – pentru a învăța tehnici de comunicare pozitivă, stabilirea limitelor sănătoase și întărirea relației părinte–copil.

Pe scurt, consilierea parentală ajută atunci când părinții simt că nu mai au răspunsuri sau vor să-și îmbunătățească modul de relaționare și sprijinire a copilului.

Logopedie

Când apelăm la un logoped?

Apelăm la logoped atunci când observăm dificultăți legate de vorbire, limbaj, comunicare sau chiar de înghițire și respirație, pe care copilul (sau adultul) nu le poate depăși singur. Nu e nevoie să așteptăm „să treacă de la sine”, pentru că intervenția timpurie face diferența.

Iată câteva situații frecvente:

Întârzieri în vorbire – copilul nu spune primele cuvinte până la 2 ani sau propoziții scurte până la 3 ani.
Pronunție greșită – sunete distorsionate, omiterea unor litere („r” devine „l”, „s” devine „ș” etc.).
Vocabular sărac – copilul folosește mult mai puține cuvinte decât alți copii de aceeași vârstă.
Dificultăți de înțelegere – nu înțelege instrucțiuni simple, chiar dacă au fost repetate.
Balbism (bâlbâială) – blocaje, repetiții, prelungiri de sunete.
Voce neclară sau nazală – voce prea răgușită, prea ascuțită sau cu rezonanță nazală.
Tulburări de citire și scriere (dislexie/disgrafie) – confuzii de litere, inversiuni, dificultăți persistente în alfabetizare.
Nevoi speciale – copii cu tulburări din spectrul autist, sindrom Down, deficiențe de auz sau alte întârzieri de dezvoltare.
Adulți – după accidente vasculare, traumatisme craniene sau alte afecțiuni neurologice care afectează limbajul.

Practic, mergem la logoped atunci când comunicarea nu evoluează conform vârstei sau apar dificultăți care afectează exprimarea și înțelegerea.

Consiliere vocațională

Cui se adresează consilierea educațională/ vocațională?

Consilierea educațională este destinată cu precădere copiilor și adolescenților, având scopul de a-i sprijini și orienta pe aceștia în demersul educațional/școlar. Poate avea și rol recuperativ, în cazul copiilor și adolescenților acre prezintă întârzieri, dificultăți sau diverse cerințe educative speciale.

Consilierea vocațională este destinată însă atât elevilor și tinerilor care vor să-și aleagă cel mai potrivit domeniu educațional sau cariera profesională, precum și adulțior care întâmpină anumite dificultăți în viața lor profesională.

Apelăm la consiliere vocațională atunci când vrem să înțelegem mai bine cine suntem (abilități, interese, valori) și să luăm decizii informate legate de școală, carieră sau schimbări profesionale. Este utilă atât pentru adolescenți, cât și pentru adulți.

Iată câteva situații concrete:

La adolescenți și tineri:
- alegerea profilului de liceu sau a facultății;
- incertitudine legată de ce meserie li se potrivește;
- rezultate bune la mai multe discipline și dificultatea de a alege;
- lipsa de motivație școlară sau confuzie privind viitorul profesional.
La adulți:
- dorința de reconversie profesională;
- nevoia de a găsi un job mai satisfăcător sau mai potrivit personalității;
- dificultăți în adaptarea la locul de muncă actual;
- sentimentul de stagnare sau lipsă de împlinire profesională;
- situații de șomaj și căutarea unor noi oportunități.
În general:
- când vrem să ne descoperim punctele forte și să le folosim eficient;
- când e nevoie de un plan clar de dezvoltare personală și profesională.

Consilierea vocațională nu oferă doar „un răspuns” la întrebarea „ce să fac mai departe?”, ci ajută persoana să-și dezvolte autocunoașterea și să ia decizii pe termen lung.