– Cine ești? spuse micul prinț. Ești tare drăgălașă…
– Sunt o vulpe, spuse vulpea.
– Vino să te joci cu mine, îi propuse micul prinț. Sunt atât de trist…
–N-am cum să mă joc cu tine, spuse vulpea. Nu sunt îmblânzită.
(…)
–Ce înseamnă “a îmblânzi”?
–E un lucru uitat de tot, spuse vulpea. Înseamnă “a crea legături”.
(Micul Prinț, Antoine de Saint-Exupery)
Trecutul ne este prieten sau dușman?
Cred că depinde ce alegem să facem cu el. Dacă în trecut ne-am luptat cu nedreptatea, cu lipsa de iubire, cu abandonul, cu durerea, cu diferite traume care ne bântuie prezentul și alegem să ne prefacem că acele fantome nu ne mai pot afecta, atunci trecutul poate purta numele de dușman. În schimb, dacă acceptăm umbrele trecutului și reflectăm la ce s-a întâmplat putem să descoperim lucruri importante despre noi, putem pune capăt unor tipare comportamentale dureroase și să clădim o altă poveste despre noi.
Nu ne mai putem întoarce în trecut, dar putem să-l aducem la viață într-un mediu sigur și putem să recunoaștem dureri care ne-au bântuit toată viața. Putem să le conștientizăm, să le vorbim, să ne dăm voie să simțim emoții puse în sertare închise cu cheia ani la rând, putem să ne schimbăm relația cu viața noastră.
Dacă nu reușim să conștientizăm rănile din copilărie, atunci o să trăim viața de adulți încercând să ne autopedepsim. În cazul în care în copilărie ai simțit că nu ești iubit, că nu ești respectat sau erai tot timpul criticat, ca adult o să trăiești cu convingerea că nu meriți iubire, că nu meriți respect și că nu ești suficient de bun.
Fă pace cu trecutul tău, fă-l prietenul tău! Fă-ți curat printre amintiri, deschide-ți inima și lasă aerul curat să-ți umple sufletul!
Și nu uita! Nu trebuie să fii singur în acest proces!
Psihoterapeut Bianca Țigău
